“Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a batut cu degete de ploaie…
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las sa intre in odaie…”
Ion Minulescu – “Cu toamna in odaie”
octombrie 4, 2009 de akros
“Mi-a batut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a batut cu degete de ploaie…
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las sa intre in odaie…”
Ion Minulescu – “Cu toamna in odaie”
De ce sa incep cu Toamna? Pentru ca “in fata toamnei si-a tristetii” mi-am inceput si eu socotelile cu lumea asta…
Poezia asta am auzit-o prima oara in primul concert al lui Tudor Gheorghe la care am asistat, desigur cel inchinat anotimpului desfrunzirilor. Povestea cate ceva intre melodii asa cum face de obicei, si a inceput sa ne spuna cine-i batuse noaptea in geam… am fost fascinat de tranzitia asta in poezie, la fel cum s-a intamplat si in cazul “noptii de noiembrie” (Macedonski): “Deunăzi către ziuă visasem că murisem…”. Dupa ce am ascultat albumul, mi-am dat seama ca lipsesc poeziile astea doua, asa ca am inceput sa le caut, si atunci i-am descoperit pe Macedonski si Minulescu…
Povestea continua la bac… La proba orala de limba romana mi-a picat simbolismul, unul dintre singurele subiecte la care eram bine pregatit… dupa ce am turuit putin despre istoria lui, am enumerat cativa autori romani, printre care si Ion Minulescu (poet care nu intra in programa de bac si cred ca nici in manual), la care profesorul evaluator ma opreste si ma intreaba spre surpinderea tuturor daca pot sa recit vreo poezie de Minulescu, pentru ca ii place foarte mult… si ce puteam sa spun daca nu “Cu toama in odaie”… si “Romanta fara muzica”… asa ca poezia asta imi confirma inca o data ideile dupa care ma ghidez in viata: nimic nu este intamplator si tot ce inveti iti va folosi vreodata… asa ca trebuie sa-i multumesc fratelui meu pentru ca (printre multe altele) m-a dus la concertul lui nea Tudor.